Simplu fapt ca lasam "garda" jos este indeajuns sa fim atacati de unele persoane care sunt mai puternice decat noi. Fiecare om are o frica, o slabiciune, ceva... Daca agresorul o descopera atunci acolo este punctul sensibil care poate fi atacat, asa zis-ul "calcai al lui Ahile".
Sa luam un caz oarecare: un copil blestamat de mama. Se zice ca este un blestem greu. Daca copilul a fost de fata si a auzit acele cuvinte, ele vor ramane intiparite in subconstientul lui si vor lucra, slabindu-l. Ajungem asadar la puterea cuvantului. Chiar daca noi spunem ca sunt doar vorbe aruncate in vant, lucrurile nu stau deloc asa. Cuvintele lucreaza. Revenind la copilul de care vorbeam, acesta in momentul in care ceva nu ii iese cum a sperat, isi aduce aminte de "blestemul" mamei si incepe sa se convinga singur ca aceasta este cauza esecului sau. Daca lucrurile se repeta, o sa fie greu sa fie convins de contrariu si toata viata o sa dea vina pe blestemul mamei.
Mama plateste pentru vorbele sale, copilul, chiar daca este vinovat sau nu, plateste si el...pentru ca nu intelege cum stau lucrurile si crede ca nu poate sa faca nimic. Total gresit! Ce este de facut? In primul rand trebuie indepartat blestemul. Pentru aceasta aveti variantele pe care le doriti: slujbe, rugaciuni, post, sau Terapie cu Lumina adica prin Reiki, Radiestezie, etc.
Slujbele trebuiesc facute pana la indepartarea totala, deoarece nu este uneori indeajuns una- doua...
Persoana care doreste "curatare" trebuie si ea sa doreasca foarte mult si sa tina post, sa-si indrepte caracterul, credinta, etc. Nimic nu este simplu. Totul merge dupa anumite legi universale. Ca sa primesti trebuie sa dai. Ca sa schimbi ceva trebuie sa incepi prin a te schimba pe tine. Ca sa te schimbi pe tine, trebuie sa schimbi ceea ce gandesti...
Prin Terapia cu Lumina se taie legatura cu raul care este asupra voastra, dar, asta nu inseamna ca nu trebuie sa va implicati si d-voastra, si anume: prin schimbarea comportamentului, prin iertare, prin iubire, prin rugaciuni de protectie etc.
Numic nu este greu atunci cand vrei cu adevarat!
joi, 1 aprilie 2010
Atacurile magiei sunt de fapt agresiuni PSI
Cand vorbim de magie, ne referim la ceva care nu poate fi explicat deoarece depaseste puterea noastra de intelegere. Credem sau nu in magie, ea exista si va exista intotdeauna. Magia a fost impartita in alba si neagra iar diferenta intre ele este ca una face bine si celalata rau si fiind negativa, se numeste simplu : vrajitorie. Din nefericire pentru noi toţi, ritualurile magice poseda o forta reala. Poluarea gandurilor, a sentimentelor, este un fenomen la fel de real si grav ca si poluarea aerului. Agresorul psihic, preia din spaţiu o mare cantitate de energie malefica, pe care o dirijeaza asupra victimei. Acest flux energetic otravitor invadeaza organismul fiintei agresate, tulburandu-i functiile vitale, psihice, mentale. La baza atacurilor psihice pot sta motive diverse: lipsa de loialitate intre concurenti ; rautatea si setea de parvenire prin distrugerea competentiei; dorinta de a iesi in evidenta; persoanele complexate; razbunarea cu motiv sau nu.
Rezultatele aplicarii acestor practici de influentare a biocampurilor umane sunt imprevizibile. Majoritatea persoanelor rezista agresiunilor psihice, daca ele sunt programate pe termen relativ scurt. Atacurile programate pe termen lung si cele repetate la anumite intervale de timp pot insa avea consecinte deosebit de grave.
Persoanele atacate prin magie neagra prezinta simptome specifice : depresii, dureri de cap (mai ales in zona cervicala), stari de lesin, senzatii de intunecare a mintii si... nelipsita obsesie a mortii. Cand se intervine prin vraji pentru indepărtarea sotului de sotie, unul dintre cei doi nu-l mai suporta pe celalalt in preajma sa. Exemplele pot fi nenumarate. Magia zilelor noastre si aici nu vorbim de vrajitorie, este aplicarea stiintelor esoterice si desemneaza o serie de actiuni destinate sa exploateze puterile naturale, mentale si psihice ale unei persoane pentru indeplinirea unui scop anume.
Astaz, "magia" nu se mai numeste asa decat pentru persoanele care nu cunosc deosebirile intre magie si terapia cu lumina. Termenul de magician acum este folosit pentru persoanele care lucreaza inca cu descantece, ritualuri etc. Daca aceste practici nu fac rau si nu afecteaza pe nimeni ele pot fi folosite daca credeti ca va pot ajuta. Pentru persoanele care sunt initiate in stiintele inalte si care are acces la Lumina se foloseste termenul de Terapeut. Terapia cu Lumina este cunostiinta pe care o persoana o dobandeste dupa ce studiaza toate disciplinele ezoterice, adica studierea temeinica a astrologiei, numerologiei, alchimiei, hipnozei, telepatiei, telechineziei, radiesteziei, reiki, bioenergiei, tarotului etc. bazandu-se pe abilitatea si forta mentala a initiatului.
Terapia cu lumina isi propune sa ofere omului o stare mai buna si sa-i indeparteze raul facut asupra lui.
Rezultatele aplicarii acestor practici de influentare a biocampurilor umane sunt imprevizibile. Majoritatea persoanelor rezista agresiunilor psihice, daca ele sunt programate pe termen relativ scurt. Atacurile programate pe termen lung si cele repetate la anumite intervale de timp pot insa avea consecinte deosebit de grave.
Persoanele atacate prin magie neagra prezinta simptome specifice : depresii, dureri de cap (mai ales in zona cervicala), stari de lesin, senzatii de intunecare a mintii si... nelipsita obsesie a mortii. Cand se intervine prin vraji pentru indepărtarea sotului de sotie, unul dintre cei doi nu-l mai suporta pe celalalt in preajma sa. Exemplele pot fi nenumarate. Magia zilelor noastre si aici nu vorbim de vrajitorie, este aplicarea stiintelor esoterice si desemneaza o serie de actiuni destinate sa exploateze puterile naturale, mentale si psihice ale unei persoane pentru indeplinirea unui scop anume.
Astaz, "magia" nu se mai numeste asa decat pentru persoanele care nu cunosc deosebirile intre magie si terapia cu lumina. Termenul de magician acum este folosit pentru persoanele care lucreaza inca cu descantece, ritualuri etc. Daca aceste practici nu fac rau si nu afecteaza pe nimeni ele pot fi folosite daca credeti ca va pot ajuta. Pentru persoanele care sunt initiate in stiintele inalte si care are acces la Lumina se foloseste termenul de Terapeut. Terapia cu Lumina este cunostiinta pe care o persoana o dobandeste dupa ce studiaza toate disciplinele ezoterice, adica studierea temeinica a astrologiei, numerologiei, alchimiei, hipnozei, telepatiei, telechineziei, radiesteziei, reiki, bioenergiei, tarotului etc. bazandu-se pe abilitatea si forta mentala a initiatului.
Terapia cu lumina isi propune sa ofere omului o stare mai buna si sa-i indeparteze raul facut asupra lui.
Sa vorbim despre banalul "Deochi"
Nu credeti in "farmece"? Nu credeti in puterea magiei? Explicati-mi atunci ce este si cum functioneaza "deochiul"?
Te intorci de la o scurta intalnire cu colegii din alte birouri. Te-ai dus sanatos si te-ai intors ca vai de tine: o durere de cap izbucnita ca din senin iti sfredeleste tamplele, te simti ametit si lipsit de putere. Ce naiba-i asta? Daca ai noroc, poate una dintre colegele mai mature si cu experienta iti administreaza si “tratamentul”. Si, lucru curios, chiar iti trece.
Credinta in deochi sub o forma inrudita cu cea existenta la noi dainuie din timpuri stravechi in tot spatiul mediteranean. In Grecia, in Turcia, in Spania si Italia, in tarile Orientului Mijlociu, teama de o privire malefica este atat de raspandita, incat a dat nastere unui intreg folclor, de la legende si explicatii paranormale, pana la tratamentele preventive si curative, cu gesturi si obiecte protectoare, descantece si vraji cu taciuni aprinsi. Asa cum este el inteles in credintele populare, deochiul ar implica un transfer misterios de energii necunoscute intre cel ce deoache si victima sa.
Interesant este faptul ca e vorba despre un rau facut fara intentie; persona care deoache poate sa nu fie neaparat rauvoitoare. Se spune ca papa Pius al IX-lea, eroul celui mai lung pontificat din istorie (32 de ani, 1846 – 1878), era considerat, la vremea sa, un jettatore, iar credinciosii primiti in audienta, nu uitau sa faca, la spate, cu mana, gesturi de aparare impotriva deochiului.
Aproape in toate regiunile unde exista credinta in deochi, el este privit ca un soi de efect secundar al unei priviri invidioase ori doar admirative si staruitoare sau al unei laude aduse de cineva. Chiar si azi, multe mamici pot spune povesti adevarate despre felul in care si-au scos la plimbare copilasul sanatos-tun; pe drum, cineva l-a admirat si laudat, iar la intoarcerea acasa, peste o ora-doua, copilul a inceput sa planga si sa vomite.
Desi multi se pot naste cu darul deochiului, superstitia populara atribuie acest “dar” mai cu sema anumitor categorii de persoane, mai susceptibile de a face rau altora printr-o singura privire. Astfel, cei mai primejdiosi au fost socotiti:
* oamenii invidiosi
* cei care laudau copiii
* persoanele cu ochi verzi ori albastri
* femeile fara copii
Si, cu toate ca orice om putea, la un moment dat, sa aiba ghinionul de a intercepta o privire care sa-l deoache, se credea ca vulnerabili erau indeosebi copiii, mamele care alaptau, animalele care dadeau lapte - precum caprele si vacile - si pomii fructiferi.
Gesturi protectoare:
* Protectii verbale: rostirea unor formule speciale (de genul “Sa nu-i fie de deochi!);
* Actiuni precum scuiparea asupra celui laudatutilizare panglicilor ori snururilor de culoare rosie
* Purtarea unor obiecte protectoare
* Potcoava, oglinjoare (care reflecta, “trimit inapoi” privirea malefica), seminte ori pietre semipretioase cu un desen concentric, sugerand ochiul. In Italia este purtata de baieti si barbati, ca amuleta protectoare impotriva deochiului, cornicello, un mic pandantiv in forma de corn.In Orientul Mijlociu, cel mai popular astfel de talisman este cel de forma unui ochi, a carui privire nemiscata contracareaza, efectele unei priviri nefaste aruncte de cineva care deoache.Tot in Orientul Mijlociu este extrem de populara amuleta hamsa - numita de musulmani Mana Fatimei iar de evrei Mana lui Miriam amuleta reprezinta o mana deschisa, avand in palma un ochi.
Daca, totusi, talismanele protectoare nu si-au facut efectul , sau nu a purtat unul, se trece la tratamentele curative – cele destinate sa vindece raul. Tratamentele implica mai intotdeauna apa; de la regiune la regiune, joaca un rol uleiul de masline turnat in apa, taciunii aprinsi (sau, in vremurile mai recente, chibriturile) ce vor fi stinsi in apa; ceara picurata, de asemenea, in apa; in unele locuri, farmecele presupun spargerea unui ou (Mexic), aprinderea unei flacari cu al carei fum este afumat cel suspect de a fi fost deocheat (India), iar in Iran se folosesc semintele unei plante (Peganum harmala) care, aruncate pe carbuni aprinsi, pocnesc si se sparg, imprastiind un fum mirositor cu care sunt afumati cei deocheati.
Aceste actiuni sunt insotite de descantece si/sau rugaciuni; dupa felul in care reactioneaza nu numai victima, ci si tamaduitorul, se poate spune daca a fost vorba intr-adevar de deochi. In Romania, la fel ca si in Grecia, faptul ca acela care descanta incepe sa caste e un semn sigur ca a fost vorba cu adevarat despre deochi.
Te intorci de la o scurta intalnire cu colegii din alte birouri. Te-ai dus sanatos si te-ai intors ca vai de tine: o durere de cap izbucnita ca din senin iti sfredeleste tamplele, te simti ametit si lipsit de putere. Ce naiba-i asta? Daca ai noroc, poate una dintre colegele mai mature si cu experienta iti administreaza si “tratamentul”. Si, lucru curios, chiar iti trece.
Credinta in deochi sub o forma inrudita cu cea existenta la noi dainuie din timpuri stravechi in tot spatiul mediteranean. In Grecia, in Turcia, in Spania si Italia, in tarile Orientului Mijlociu, teama de o privire malefica este atat de raspandita, incat a dat nastere unui intreg folclor, de la legende si explicatii paranormale, pana la tratamentele preventive si curative, cu gesturi si obiecte protectoare, descantece si vraji cu taciuni aprinsi. Asa cum este el inteles in credintele populare, deochiul ar implica un transfer misterios de energii necunoscute intre cel ce deoache si victima sa.
Interesant este faptul ca e vorba despre un rau facut fara intentie; persona care deoache poate sa nu fie neaparat rauvoitoare. Se spune ca papa Pius al IX-lea, eroul celui mai lung pontificat din istorie (32 de ani, 1846 – 1878), era considerat, la vremea sa, un jettatore, iar credinciosii primiti in audienta, nu uitau sa faca, la spate, cu mana, gesturi de aparare impotriva deochiului.
Aproape in toate regiunile unde exista credinta in deochi, el este privit ca un soi de efect secundar al unei priviri invidioase ori doar admirative si staruitoare sau al unei laude aduse de cineva. Chiar si azi, multe mamici pot spune povesti adevarate despre felul in care si-au scos la plimbare copilasul sanatos-tun; pe drum, cineva l-a admirat si laudat, iar la intoarcerea acasa, peste o ora-doua, copilul a inceput sa planga si sa vomite.
Desi multi se pot naste cu darul deochiului, superstitia populara atribuie acest “dar” mai cu sema anumitor categorii de persoane, mai susceptibile de a face rau altora printr-o singura privire. Astfel, cei mai primejdiosi au fost socotiti:
* oamenii invidiosi
* cei care laudau copiii
* persoanele cu ochi verzi ori albastri
* femeile fara copii
Si, cu toate ca orice om putea, la un moment dat, sa aiba ghinionul de a intercepta o privire care sa-l deoache, se credea ca vulnerabili erau indeosebi copiii, mamele care alaptau, animalele care dadeau lapte - precum caprele si vacile - si pomii fructiferi.
Gesturi protectoare:
* Protectii verbale: rostirea unor formule speciale (de genul “Sa nu-i fie de deochi!);
* Actiuni precum scuiparea asupra celui laudatutilizare panglicilor ori snururilor de culoare rosie
* Purtarea unor obiecte protectoare
* Potcoava, oglinjoare (care reflecta, “trimit inapoi” privirea malefica), seminte ori pietre semipretioase cu un desen concentric, sugerand ochiul. In Italia este purtata de baieti si barbati, ca amuleta protectoare impotriva deochiului, cornicello, un mic pandantiv in forma de corn.In Orientul Mijlociu, cel mai popular astfel de talisman este cel de forma unui ochi, a carui privire nemiscata contracareaza, efectele unei priviri nefaste aruncte de cineva care deoache.Tot in Orientul Mijlociu este extrem de populara amuleta hamsa - numita de musulmani Mana Fatimei iar de evrei Mana lui Miriam amuleta reprezinta o mana deschisa, avand in palma un ochi.
Daca, totusi, talismanele protectoare nu si-au facut efectul , sau nu a purtat unul, se trece la tratamentele curative – cele destinate sa vindece raul. Tratamentele implica mai intotdeauna apa; de la regiune la regiune, joaca un rol uleiul de masline turnat in apa, taciunii aprinsi (sau, in vremurile mai recente, chibriturile) ce vor fi stinsi in apa; ceara picurata, de asemenea, in apa; in unele locuri, farmecele presupun spargerea unui ou (Mexic), aprinderea unei flacari cu al carei fum este afumat cel suspect de a fi fost deocheat (India), iar in Iran se folosesc semintele unei plante (Peganum harmala) care, aruncate pe carbuni aprinsi, pocnesc si se sparg, imprastiind un fum mirositor cu care sunt afumati cei deocheati.
Aceste actiuni sunt insotite de descantece si/sau rugaciuni; dupa felul in care reactioneaza nu numai victima, ci si tamaduitorul, se poate spune daca a fost vorba intr-adevar de deochi. In Romania, la fel ca si in Grecia, faptul ca acela care descanta incepe sa caste e un semn sigur ca a fost vorba cu adevarat despre deochi.
Despre asa zisele farmece
Ce este Magia?
Nimic nu i-a inspaimantat si atras in acelasi timp pe oameni precum practicile oculte in care vrajitoria ocupa un loc de frunte. De fapt, blamata, temuta si periculoasa arta a magiei, este nimic altceva decat prima forma de stiinta prin care omenirea a incercat sa isi explice misterele care o inconjoara.
Majoritatea oamenilor confunda magia cu vrajitoria sau sarlatania in stare pura, considerand ca aceste practici stravechi nu sunt altceva decat niste mijloace prin care sarlatani de toate natiile si rasele, au reusit si reusesc inca sa goleasca buzunarele celor mai superstitiosi si slabi de inger dintre semenii nostri.
In lumea ascunsa a acelor putin ramasi sa pastreze tainele grele si intunecate ale vrajilor, pactelor si legaturilor cu Lumile de Dincolo, termenii de magie si vrajitorie nu sunt deloc confundati. Prin urmare, initiatii fac diferenta considerand ca magia este o stiinta secreta care se bazeaza pe fortele si spiritele dominate de puterea magului. Pentru aceasta performanta magicianul trebuie sa fie un initiat care prin cheile cunoasterii, reuseste sa isi subordoneze propriei vointe lumea de Dincolo
Numele de vrajitor este purtat doar de acela/aceea care prin cunoasterea tainelor oculte reuseste sa patrunda in celelalte lumi si sa se foloseasca de spiritele invocate pana la punctul in care i se permite. Daca s-a supraapreciat si a facut greseala de neiertat de a merge mai departe, vrajitorul este distrus ca entitate energetica si spirituala, sufletul sau damnat ramanand pe veci prizonierul duhurilor necurate. De-a lungul istoriei, practicile magice au fost folosite pe scara larga de absolut toate popoarele si civilizatiile. Putem afirma fara a gresi prea mult, ca insusi samanismul, religia primordiala prin definitie, avea numeroase practici din care au derivat mai apoi primele crampeie de magie si vrajitorie. Din punct de vedere strict istoric, magia isi trage numele de la Magi, o casta de preoti de rang inalt zoroastrieni a caror reputatie o depasea chiar pe cea a initiatilor egipteni.
Cele mai vechi formule si incantatii oculte au fost descoperite atat in Vedele indiene, cat si pe zidurile primelor piramide din Egipt. Preotii zoroastrieni au descoperit si introdus in ritualurile stiintei magiei de mai tarziu, elementele de baza ale acestei indeletniciri neconventionale. “Stalpii”magiei si vrajitoriei au fost consolidati prin retetele formulelor magice, obiectelor rituale, simbolurilor si sigiliilor de nelipsit atunci cand este invocat sau evocat un spirit si nu in ultimului rand prin prezenta protectoare a cercului magic care prin rolul sau de protectie, ofera adapost magicianului care invoca spiritele periculoase.
Practicile magice s-au diversificat odata cu evolutia civilizatiilor si populatiilor umane. In functie de schimburile culturale, zonele geografice si traditile istorico-religioase, absolut toate popoarele lumii au avut, si unele inca mai au traditii oculte, in cadrul carora vrajitoria detine primul loc. Situatia in sine a fost favorizata de credintele stravechi conform carora oamenii predestinati din nastere sau initiati de un mag veritabil, ajung in cele din urma sa influenteze sortii potrivnici printr-o serie de rugaciuni, sacrificii si invocatii. In acest amalgam exista si un important element etnic, unele popoare avand o karma colectiva care le face mai predispuse tehnicilor de magie. Astfel exista magie cu specific national sau religios, cum este de exemplu, magia tiganeasca, magia rusa, magia hindusa, magia islamica, magia evreiasca.
Substratul magiei europene medievale consta in mostenirea magico-religioasa ramasa de la grecii antici, romani si celti. Un moment de maxima cotitura care a schimbat pentru totdeauna stiinta magiei, s-a produs spre finele secolului al XIII-lea. Atunci, cabalistii evrei au intrat pentru prima oara in contact direct cu ocultistii europeni, impartasindu-le celor din urma multe taine care s-au adaugat cunostintelor trasmise inca din perioada Egiptului faraonilor, via Grecia si Roma Antica. Asa au luat nastere primele manuale practice de magie, temutele grimoire, cunoscute si in Tarile Romane sub denumire de gromovnice. Aceste adevarate tratate de demonologie si angelism avertizeaza in fiecare pagina asupra pericolului cate il pandeste pe orice profan indejuns de nechibzuit incat sa foloseasca formulele si schemele ascuse in paginile lor. Pe de alta parte, grimoire-ul il incurajeaza pe initiat sa se intareasca pe sine prin practici de post, infranare sexuala, rugaciuni si ritualuri, pentru ca numai o inima curajoasa si o minte clara pot ajunge la “cunoasterea ascunsa”. Conform tainelor cabalistice initiatul care foloseste numele sfinte ale lui Dumnezeu, beneficiaza de protectia si puterea necesara pentru a chema demonii si spiritele damnate. Odata aparute, in functie de forta si initierile magicianului, acesta poate obliga duhurile necurate sa-l servesca in cele mai diverse scopuri.
In pragul mileniului III, psihologia si medicina neconventionala se vad puse in fata unei situatii de neconceput pentru niste stiinte asa zis “serioase”, aceea de a descoperi cu groaza si a accepta ca la originea multor boli stau fie pacatele oamenilor, fie influenta duhurilor necurate. Mai mult decat atat, stiinta se declara incapabila sa explice in limbaj stiintifico-materialist, cazurile evidente in care o serie de boli si afectiuni sunt cauzate de actiunea rauvoitoare a oamenilor care stapanesc mijloacele magice. Scopul imediat al vrajilor este unul eminamente malefic, deoarece consta in a constrange pe cineva, impotriva dorintei sale, sa faca, sa asculte si sa execute tot ce se doreste de la dansul.
Vrajile, adica ritualurile prin care viata si vointa oamenilor ajung precum o coca moale in mainile vrajitorului, sunt foarte puternice, si nu se poate scapa usor din influenta lor. Ori cat de imposibil ar parea acum in plina epoca tehnologica, vrajile pot inca desparti doi tineri care se iubesc, pot destrama cea mai solida casnicie, pot lua somnul si linistea copiilor, pot trimite boli si nenorociri, si in ultima instanta pot chiar ucide…vrajile nu sunt afectate de trecerea timpului! Vrajitorii avansati sunt cei cunoscuti din vechime sub titulatura de “fermecatori” sau “fermecatoare”. Vrajitorul este prin definitie un singuratic, dar exista momente numai de ei stiute cand se aduna mai multi pentru ritualuri deosebite. Din instrumentarul vrajitorilor din Romania se regasesc multe ingrediente intrebuintate in practicile magice ale tuturor popoarelor europene.
Faptul, facutul, datul, adusul, pusul sau facatura este probabil cea mai cumplita vraja trimisa impotriva dusmanilor, deoarece, din asa-zisa facatura se moare in majoritatea cazurilor. Vraja de “fapt” este de mai multe feluri, unii autori convenind ca este de 12 feluri, dar in descantece se “desface” si pentru faptul de 99 de feluri. Faptul vine omului de la dusmanii sai care apeleaza in acest scop la un vrajitor. Facatura inseamna a imbolnavi pe cineva punandu-l in contact cu obiecte fermecate. “Faptul” poate fi facut cu urmatoarele elemente: creieri de cotofana si de broasca, funie de spanzurat, creierul unei femei moarte, piele de sarpe, sange si intestine de arici, pui de randunica, liliac, grasime de vaca, tarana din copita calului, vine si beregata de lup, pamant de pe morminte, praf de la balamaua usii, par de mort, excremente de pisica, praf din scurmatura de gaina, cioc de cioara, broasca vie cusuta la gura, matraguna, picioare de iepure, o sageata, fier de plug parasit, cutit gasit pe drum, bani blestemati si, cel mai de puternic ingredient, o mana de om mort purtata permanent de vrajitor asupra sa…
Parintele Cleopa il citeaza pe Sfantul Nicodim Aghioritul a carui invatatura ne arata ca vrajitoria se imparte in mai multe parti precum vrajitoria propriu-zisa prin care se intelege invocarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori si puteri ascunse. Urmeaza descantecele blestemate in care este din nou chemat ajutorul diavolilor in ambiante sinistre precum camere complet intunecate sau cripte de morminte. Odata chemate capeteniile diavolilor, legiunile negre sunt trimise sa faca rau pe toata fata pamantului…
Nimic nu i-a inspaimantat si atras in acelasi timp pe oameni precum practicile oculte in care vrajitoria ocupa un loc de frunte. De fapt, blamata, temuta si periculoasa arta a magiei, este nimic altceva decat prima forma de stiinta prin care omenirea a incercat sa isi explice misterele care o inconjoara.
Majoritatea oamenilor confunda magia cu vrajitoria sau sarlatania in stare pura, considerand ca aceste practici stravechi nu sunt altceva decat niste mijloace prin care sarlatani de toate natiile si rasele, au reusit si reusesc inca sa goleasca buzunarele celor mai superstitiosi si slabi de inger dintre semenii nostri.
In lumea ascunsa a acelor putin ramasi sa pastreze tainele grele si intunecate ale vrajilor, pactelor si legaturilor cu Lumile de Dincolo, termenii de magie si vrajitorie nu sunt deloc confundati. Prin urmare, initiatii fac diferenta considerand ca magia este o stiinta secreta care se bazeaza pe fortele si spiritele dominate de puterea magului. Pentru aceasta performanta magicianul trebuie sa fie un initiat care prin cheile cunoasterii, reuseste sa isi subordoneze propriei vointe lumea de Dincolo
Numele de vrajitor este purtat doar de acela/aceea care prin cunoasterea tainelor oculte reuseste sa patrunda in celelalte lumi si sa se foloseasca de spiritele invocate pana la punctul in care i se permite. Daca s-a supraapreciat si a facut greseala de neiertat de a merge mai departe, vrajitorul este distrus ca entitate energetica si spirituala, sufletul sau damnat ramanand pe veci prizonierul duhurilor necurate. De-a lungul istoriei, practicile magice au fost folosite pe scara larga de absolut toate popoarele si civilizatiile. Putem afirma fara a gresi prea mult, ca insusi samanismul, religia primordiala prin definitie, avea numeroase practici din care au derivat mai apoi primele crampeie de magie si vrajitorie. Din punct de vedere strict istoric, magia isi trage numele de la Magi, o casta de preoti de rang inalt zoroastrieni a caror reputatie o depasea chiar pe cea a initiatilor egipteni.
Cele mai vechi formule si incantatii oculte au fost descoperite atat in Vedele indiene, cat si pe zidurile primelor piramide din Egipt. Preotii zoroastrieni au descoperit si introdus in ritualurile stiintei magiei de mai tarziu, elementele de baza ale acestei indeletniciri neconventionale. “Stalpii”magiei si vrajitoriei au fost consolidati prin retetele formulelor magice, obiectelor rituale, simbolurilor si sigiliilor de nelipsit atunci cand este invocat sau evocat un spirit si nu in ultimului rand prin prezenta protectoare a cercului magic care prin rolul sau de protectie, ofera adapost magicianului care invoca spiritele periculoase.
Practicile magice s-au diversificat odata cu evolutia civilizatiilor si populatiilor umane. In functie de schimburile culturale, zonele geografice si traditile istorico-religioase, absolut toate popoarele lumii au avut, si unele inca mai au traditii oculte, in cadrul carora vrajitoria detine primul loc. Situatia in sine a fost favorizata de credintele stravechi conform carora oamenii predestinati din nastere sau initiati de un mag veritabil, ajung in cele din urma sa influenteze sortii potrivnici printr-o serie de rugaciuni, sacrificii si invocatii. In acest amalgam exista si un important element etnic, unele popoare avand o karma colectiva care le face mai predispuse tehnicilor de magie. Astfel exista magie cu specific national sau religios, cum este de exemplu, magia tiganeasca, magia rusa, magia hindusa, magia islamica, magia evreiasca.
Substratul magiei europene medievale consta in mostenirea magico-religioasa ramasa de la grecii antici, romani si celti. Un moment de maxima cotitura care a schimbat pentru totdeauna stiinta magiei, s-a produs spre finele secolului al XIII-lea. Atunci, cabalistii evrei au intrat pentru prima oara in contact direct cu ocultistii europeni, impartasindu-le celor din urma multe taine care s-au adaugat cunostintelor trasmise inca din perioada Egiptului faraonilor, via Grecia si Roma Antica. Asa au luat nastere primele manuale practice de magie, temutele grimoire, cunoscute si in Tarile Romane sub denumire de gromovnice. Aceste adevarate tratate de demonologie si angelism avertizeaza in fiecare pagina asupra pericolului cate il pandeste pe orice profan indejuns de nechibzuit incat sa foloseasca formulele si schemele ascuse in paginile lor. Pe de alta parte, grimoire-ul il incurajeaza pe initiat sa se intareasca pe sine prin practici de post, infranare sexuala, rugaciuni si ritualuri, pentru ca numai o inima curajoasa si o minte clara pot ajunge la “cunoasterea ascunsa”. Conform tainelor cabalistice initiatul care foloseste numele sfinte ale lui Dumnezeu, beneficiaza de protectia si puterea necesara pentru a chema demonii si spiritele damnate. Odata aparute, in functie de forta si initierile magicianului, acesta poate obliga duhurile necurate sa-l servesca in cele mai diverse scopuri.
In pragul mileniului III, psihologia si medicina neconventionala se vad puse in fata unei situatii de neconceput pentru niste stiinte asa zis “serioase”, aceea de a descoperi cu groaza si a accepta ca la originea multor boli stau fie pacatele oamenilor, fie influenta duhurilor necurate. Mai mult decat atat, stiinta se declara incapabila sa explice in limbaj stiintifico-materialist, cazurile evidente in care o serie de boli si afectiuni sunt cauzate de actiunea rauvoitoare a oamenilor care stapanesc mijloacele magice. Scopul imediat al vrajilor este unul eminamente malefic, deoarece consta in a constrange pe cineva, impotriva dorintei sale, sa faca, sa asculte si sa execute tot ce se doreste de la dansul.
Vrajile, adica ritualurile prin care viata si vointa oamenilor ajung precum o coca moale in mainile vrajitorului, sunt foarte puternice, si nu se poate scapa usor din influenta lor. Ori cat de imposibil ar parea acum in plina epoca tehnologica, vrajile pot inca desparti doi tineri care se iubesc, pot destrama cea mai solida casnicie, pot lua somnul si linistea copiilor, pot trimite boli si nenorociri, si in ultima instanta pot chiar ucide…vrajile nu sunt afectate de trecerea timpului! Vrajitorii avansati sunt cei cunoscuti din vechime sub titulatura de “fermecatori” sau “fermecatoare”. Vrajitorul este prin definitie un singuratic, dar exista momente numai de ei stiute cand se aduna mai multi pentru ritualuri deosebite. Din instrumentarul vrajitorilor din Romania se regasesc multe ingrediente intrebuintate in practicile magice ale tuturor popoarelor europene.
Faptul, facutul, datul, adusul, pusul sau facatura este probabil cea mai cumplita vraja trimisa impotriva dusmanilor, deoarece, din asa-zisa facatura se moare in majoritatea cazurilor. Vraja de “fapt” este de mai multe feluri, unii autori convenind ca este de 12 feluri, dar in descantece se “desface” si pentru faptul de 99 de feluri. Faptul vine omului de la dusmanii sai care apeleaza in acest scop la un vrajitor. Facatura inseamna a imbolnavi pe cineva punandu-l in contact cu obiecte fermecate. “Faptul” poate fi facut cu urmatoarele elemente: creieri de cotofana si de broasca, funie de spanzurat, creierul unei femei moarte, piele de sarpe, sange si intestine de arici, pui de randunica, liliac, grasime de vaca, tarana din copita calului, vine si beregata de lup, pamant de pe morminte, praf de la balamaua usii, par de mort, excremente de pisica, praf din scurmatura de gaina, cioc de cioara, broasca vie cusuta la gura, matraguna, picioare de iepure, o sageata, fier de plug parasit, cutit gasit pe drum, bani blestemati si, cel mai de puternic ingredient, o mana de om mort purtata permanent de vrajitor asupra sa…
Parintele Cleopa il citeaza pe Sfantul Nicodim Aghioritul a carui invatatura ne arata ca vrajitoria se imparte in mai multe parti precum vrajitoria propriu-zisa prin care se intelege invocarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori si puteri ascunse. Urmeaza descantecele blestemate in care este din nou chemat ajutorul diavolilor in ambiante sinistre precum camere complet intunecate sau cripte de morminte. Odata chemate capeteniile diavolilor, legiunile negre sunt trimise sa faca rau pe toata fata pamantului…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
